18.08.2016

All The Bright Places / Toate acele locuri minunate de Jennifer Niven



Îmi pare rău; o să zic de la bun început că am urât cartea asta, mi s-a făcut rău fizic citind-o. Dacă decideți să continuați să citiți această recenzie, o faceți pe proprie răspundere (dar, ca de obicei, recenzia este fără spoilere). Cartea asta este tot ce nu am vrut să văd de la o carte atât de iubită de întreaga comunitate. Recenzia vine din punctul de vedere al unei persoane care a trăit cu depresie și anxietate jumătate din viață, din punctul de vedere al unei persoane căreia nu prea i-a păsat de poveste și nici nu a plâns. Trigger warnings pentru sinucidere, boli mintale, violență domestică.

Finch și Violet se întâlnesc la școală și încep să vorbească sub niște circumstanțe ciudate, fiecare aflând ceva mai mult decât și-ar fi dorit despre celălalt. Prin (prea mult) entuziasm, încep împreună un proiect care devine mai măreț decât și-ar fi imaginat la început.

O problemă pe care majoritatea oamenilor au avut-o pare să vină de la personaje; am simțit pe parcursul întregii cărți că e ceva în neregulă cu ele, dar nu mi-am putut da seama exact până când nu am văzut o explicație. Personajele nu sunt nimic mai mult decât bolile lor mintale, dau impresia că sunt personificări ale durerii, suferinței, tulburărilor, și nu personaje de sine stătătoare. Pur și simplu devenise obositor să urmăresc astfel de personaje. Bolile mintale sunt ceva ce ai, nu ceva ce ești.
Această treabă este cu atât mai groaznică, cu cât autoarea însăși accentuează cât rău face să etichetezi persoanele din jur, mai ales când vine vorba de boli mintale, numai ca să facă asta unor personaje ce ar fi trebuit să fie MAI MULT decât problemele prin care trec. Să nu mai spun că, aparent, pentru personajele ei este în regulă să se numească și să numească pe alții „ciudat” (freak, în varianta originală - pentru că aparent asta nu înseamnă să-i etichetezi), dar să-și accepte bolile mintale nu mai e.
Nu sunt în poziția potrivită să judec intențiile bune autoproclamate de autoare, dar nimic de genul nu a putut fi văzut în povestea ei. Și nu doar asta, dar cartea mai și promovează stereotipuri nocive, tăind din prima ideea că tratarea bolilor mintale este un lucru care există și care ajută. Atât de multe lucruri bune care există în viețile oamenilor care suferă astfel au fost ignorate, și am cam avut un atac de panică ajungând la o porțiune care vorbește mai în detaliu despre asta.

All The Bright Places este genul ăla de care care pare să vorbească despre boli mentale pentru că este un alt subiect care face din ce în ce mai multă lume curioasă. Toată treaba a fost romanticizată ca să intre în tiparele tipice ale unei povești de dragoste, incluzând ideea că există o unică persoană care te poate salva, că dacă nu ai o persoană care să-ți aparțină doar ție, nu vei cunoaște o zi perfectă. Mi s-a făcut, din nou, rău.
Iar ca această idee să fie accentuată, bineînțeles că întreaga lume trebuie să fie oribilă, greșită și plină de oameni groaznici. Mă doare să văd asta, mai ales pentru că lumea e așa de mare și așa plină de oameni minunați, grozavi. Jumătate din oamenii pe care-i cunosc suferă de boli mintale. Jumătate din oamenii pe care-i cunosc intră in sprectul lgbt+. Nu am văzut niciodată, în grupul celor de vârsta mea (incluzând adolescenți angoasați și fete frumoase cu zâmbete răutăcioase, de-asemenea) pe cineva judecându-i pe alții după greutățile lor, după deciziile lor, după cum aleg să facă lucrurile. Lumea nu e așa de groaznică precum o face Niven să fie; și chiar și cu narațiunea subiectivă, nu trebuie să însemne că universul se termină la o singură persoană. Majoritatea oamenilor înțeleg, de-asemenea. Și nu am treaba asta fiind acceptată, discutată în carte. Și, per total, cartea pare o insultă pentru toți adolescenții care se luptă cu depresie & co.

Povestea de dragoste este de fapt o obsesie. Finch știe că este îndrăgostit de la bun început, și face din Violet tot ce crede că el nu poate fi. Iar asta nu poate fi sănătos!! Relația lor este bazată pe nevoie pe o parte, și de validare pe alta. Nu am putut să văd iubire adevărată, și poate o parte din vină o au personajele de carton, dar toată tema asta a iubirii a fost... ugh.

Și dacă asta nu era de-ajuns, a avut și o atitudine problematică față de personajele feminine. Nu-urile lui Violet sunt ignorate de nenumărate ori de băieții din viața ei și este forțată să iasă din zona ei de confort, ceea ce poate părea un lucru bun pentru mulți. Dar eu m-am simțit personal ofensată de modul în care vocea ei nu era auzită, cum era împinsă de dorințele altora. Au fost și câteva probleme rasiale, dar nu voi vorbi pe larg despre ele pentru că sunt într-o categorie privilegiată și nu vreau să vorbesc despre ceva despre care nu știu îndeajuns de multe.

Multă lume, printre care și eu, preferă să tragă o învățătură dintr-o carte, să simtă că au rămas cu ceva. S-a întâmplat asta aici? Nu, este pur și simplu o reimaginare a experienței autoarei ca Survivor of Suicide (știți, cei care rămân în urma celor care se omoară).

1/5

12.08.2016

Leapșă: Book Blogger Tag


Mulțumesc Leontina și Andreea pentru leapșă!!

1. Top trei lucruri pe care nu le suporți la o carte.
Prietenii din copilărie care sunt îndrăgostiți unul de altul de la 10 ani, realizează asta după încă un deceniu, dar cumva tot rămân împreună pentru tot restul vieții. Nope, sorry, nu, nu așa funcționează lumea reală.
Misoginismul. Și este destul de greu să navighezi prin lumea cărților fără să dai de așa ceva, și într-o cantitate foarte mare. Nu vreau decât reprezentare sănătoasă și corectă a femeilor (și bărbaților) în literatură, cer prea mult?
Dragostea la prima vedere. Și știu că probabil toată lumea a pus și acest răspuns, dar pe bune acum. Înțeleg atracția, înțeleg dorința de a cunoaște mai bine o persoană care-ți pare interesantă sau de treabă, dar dragoste? Îmi place să cred că acest concept are totuși ceva mai multă profunzime.

2. Descrie locul tău preferat pentru citit.
Eu citesc cam oriunde. Dă-mi undeva unde să mă așez, și eu fac cumva să-mi fie bine cu o carte în mână. Dar, dacă ar fi să aleg un loc: holul de acasă, care are un fotoliu foarte comod și ferestre uriașe, așa că am lumină naturală o bună bucată din zi. Nu mă deranjează nimeni aproape toată ziua, iar cu o cană de ceai și o pătură, nimic nu ar putea fi mai glorios. Și uite așa plănuiesc să-mi prind din urmă provocarea de pe goodreads și anul acesta.

3. Trei confesiuni legate de cărți.

  • Am un întreg sistem de însemnat paginile cărților. Parantezele pătrate sunt citate care-mi plac, fără spoilere, din care cred că pot învăța ceva sau care-mi plac cum sună. Acoladele pentru momente amuzante, cu spoilere, sau care pur și simplu mi-au plăcut foarte mult. Îndoi paginile unde există părți care mă inspiră când scriu eu. Și subliniez când e un amestec din tot ce-am menționat deja (jur că în mintea mea are sens).
  • Am împrumutat niște cărți de la verișoarele mele, unele de patru ani, și încă trebuie să le returnez.
  • Am peste 200 de cărți necitite în bibliotecă; este doar vina anticariatelor și a tuturor lucrurilor bune pe care le adu despre toate cărțile pe care le vreau.
4. Când a fost ultima dată când ai plâns în timpul lecturării unei cărți?
M-am uitat să văd ce am mai citit, și aparent ultima carte la care am plâns a fost Simon vs the Homo Sapiens Agenda. Este de fapt o carte incredibil de drăguță, actuală și importantă în contextul societății de azi și chiar o recomand din toată inima. Cred că am plâns tocmai pentru că a vorbit atât de bine despre atât de multe lucruri care există și în mine.

5. Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta?
Nu am o noptieră, dar am un birouaș pe care țin cărțile începute și împrumutate de la diverse persoane, iar numărul acestora este undeva pe la 25. Nu, nu am limite și, aparent, nici timp.

6. Care e gustarea ta preferată în timp ce citești?
Prefer o cană uriașă de ceai, decât ceva de mâncat la propriu, dar nu refuz aproape nimic, chiar și dacă citesc. Biscuiți, sandvișuri, prăjituri, uneori chiar mă și așez  la masa de prânz cu o carte în mână... Nu-mi prea pasă. 

7. Numește trei cărți pe care le-ai recomanda tuturor.
Zei americani de Neil Gaiman, sau sincer orice scris de acest autor.
Circul nopții de Erin Morgenstern.
Aristotle și Dante descoperă secretele universului de Benjamin Alirez Sanchez. 
Cărțile acestea nu sunt în nicio ordine particulară, și sunt doar o parte minusculă din cărți pe care simt nevoia să le recomand constant, din simplul motiv că le-am iubit așa de mult. 

8. Arată-ne o poză cu raftul tău favorit din biblioteca ta. 



9. Scrie în trei cuvinte ce înseamnă cărțile pentru tine.
Tot ce-i bun. 

10. Care este cel mai mare secret de cititor al tău?

Sunt destul de confuză în legătură cu întrebarea asta, asta ca să fiu sinceră. Ce pot spune? Că trebuie să port neapărat niște pantaloni de pijama ca să pot citi Game of Thrones? Că mi-am trântit odată o carte în wc din neatenție? Wow. There you have it. 



10.08.2016

July Wrap-Up



Ok, da, știu că am zis că o să revin, doar că ceea ce trebuia să fie o mini-excursie s-a transformat într-o plecare de aproximativ trei săptămâni. Nu că m-aș plânge, personal m-am simțit (foarte) bine, dar deja încep să mă simt prost că tot ce postez de câteva luni sunt wrap-ups și favorites. Dar în același timp... asta e, viața se întâmplă și încep să mă simt bine știind că sunt acolo, în mijlocul acțiunii, the eye of the hurricane. Nu mai promit că o să fiu activă în curând, pentru că nu știu dacă o să fie adevărat, dar cert e că nu voi renunța la blogging oricum.
  1. Stigmata de Lorenzo Mattoti. Este un roman grafic; de ceva vreme tot vreau să îmi cumpăr cât mai multe, să arăt cumva că există public și pentru astfel de cărți. Și deși nu am fost prea încântată de Stigmata în particular, eu tot mă bucur că am apucat să o citesc. Ideea în sine mi s-a părut interesantă, deși sunt sătulă de pus toate întâmplările pe umerii lui dumnezeu. Tot facem asta de vreo 2000 de ani, just saying. 2/5
  2. The little book of Wonder Woman, care este doar o mini, mini enciclopedie cu evoluția acestui personaj. Știam deja majoritatea informațiilor, dar are niște imagini foarte frumoase, iar eu mi-am cumpărat cartea asta din simplul fapt că iubesc acest personaj atât de mult. 5/5
  3. Anthem for Doomed Youth de Wilfred Owen. O colecție de poezii din colecția Little Black Classics de la Penguins, în care sunt ilustrate ororile și suferințele prin care au trecut soldații din primul război mondial. Nu este neapărat memorabilă, dar hei, orice să uiți de propria-ți suferință în timp ce încerci să înveți la istorie. 3/5
  4. Summer Days and Summer Nights de Stephenie Perkins. De fapt, este o colecție de povestiri scurte cu tematicală sezonieră de vară. Au fost câteva povestiri care mi-au plăcut foarte mult și alte câteva care nu m-au impresionat deloc. Per total, se menține la nivelul la care mă așteptam, având în vedere că am citit și colecția de iarnă și cam știam deja cum o să meargă treaba. 3/5, cu o recenzie care doar trebuie tradusă din engleză. 
  5. Prietena mea genială de Elena Ferante. Știi cum o carte devine foarte populară și devii curios să vezi de ce? Ei bine, cam de-aia mi-am luat și eu cartea asta și m-am chinuit să o duc la bun sfârșit. Din păcate, nu prea a fost pe gustul meu, am avut probleme destul de mari cu chiar subiectul principal, dar voi reveni cu o recenzie în care voi vorbi în detaliu. 2/5
  6. Frumoasa adormită și fusul de Neil Gaiman, cu ilustrații de Chris Riddle. Uite, ceva ce am iubit. O poveste minunată, cu tonuri feministe și niște twisturi interesante în două dintre cele mai cunoscute basme ale lumii. Să nu mai spun că ilustrațiile aduc, efectiv, viață poveștii, iar detaliile aurii mi-au furat inima. Cel mai probabil va rămâne în inima mea ca „poveste ce va trebui arătată copilului pe care-l consideri ca al tău”. 5/5
  7. De vorbă cu Emma de Vitali Cipileaga. Foarte dezamăgitor, deși trebuia să mă aștept. Se șterg din prima relațiile care nu intră în tiparul hetero, sunt o tonă de concepte care se repetă non-stop, dar cu alte cuvinte, iar multe dintre idei sunt de-a dreptul idioate. 1/5
O lună destul de... okay ca și număr de cărți, dar dezamăgitoare din punct de vedere calitativ. Sunt în urmă cu 11 cărți la provocarea de pe goodreads, hahah. Și nu cred că o să citesc prea mult până încep facultatea, pentru că aparent așa funcționez eu :)

09.07.2016

June Favorites

Din cauza lipsei de timp și chef, rubrica asta a devenit cam moartă. Am vrut să fac postarea asta colectivă, având și preferatele din toate lunile anterioare, dar timpul nu e real pentru mine așa că nu prea mi-am mai putut aminti ce a fost când, deci o să ne mulțumim doar cu iunie, când chiar mi-am făcut o listă cu preferatele.

Am devenit total obsedată de un nou sortiment de ceai de la Lipton, și anume: ceaiul verde cu mentă. Aroma de mentă este super puternică (ceea ce e și partea mea preferată) și nu știu, îmi place așa de mult. Îmi fac în fiecare dimineață o cană uriașă și apuc să mă bucur de ea ore în șir, e o minune. Și cu atât mai bine, cu cât am decis că încep o colecție de ceaiuri, ca urmare a unei întâmplări tare drăguțe de care o să vorbesc mai mult în următoarea postare de genul.


Luna iunie a fost plină de maratoane surpriză. Pentru că am fost bolnavă prima săptămână din lună, am decis să mă relaxez într-o zi uitându-mă la toate filmele după romanele lui Jane Austen. Dintre toate, mini-seria din 2008 Sense and Sensibility a fost preferată mea. A avut niște actori foarte drăguți care s-au descurcat de minune (am plâns de câteva ori), iar povestea a fost urmată frumos, deci clar a fost bun.
Am prins din urmă toate episoadele care au mai ieșit din Steven Universe, care încă este cea mai drăguță, minunată, interesantă, tristă și adorabilă chestie (all in one). Iubesc așa de mult desenul ăsta animat și chiar trebuie să-l vedeți, nu am cuvinte îndeajuns de multe și bune să-l laud. Noi episoade o să iasă, din nou, din 18 iulie !!
Brooklyn Nine-Nine este un serial nou pe care l-am început cu mama, în căutare de ceva amuzant. Și ei bine, chiar asta am primit. Întâmplările amuzante, uneori serioase și actuale ale unei secții de poliție, cu niște personaje foarte colorate și plăcute. Nu am văzut foarte mult, să fiu sinceră, deci nu mă pronunț sigur încă, dar până acum îmi place.
Iar Kiznaiver. Oh doamne, cum să vorbesc de Kiznaiver. Este un anime făcut de aceeași creatori care au lucrat și la Kill la Kill, așa că am știut că-mi va plăcea. M-am așteptat să mă uit la tot dintr-o bucată sau să devină unul din preferatele mele? Nu. Pe scurt, aici este vorba de un proiect de a face oamenii să empatizeze cu restul, prin simplul act de a le împărți durerea. Și de-aici totul devine o filozofie despre legăturile dintre oameni, dar și un drum al cunoașterii pentru protagoniști. Și am iubit absolut totul.


Tot în luna iunie am început să mă joc Dragon Age Origins. Pe lângă faptul că am stat și m-am jucat 17 ore încontinuu, nu cred că am un argument mai bun pentru care să vă conving să-l încercați. Bineînțeles, pentru că e cel mai vechi dintre jocurile DA, grafica nu ese genială, dar povestea este super interesantă și sunt îndrăgostită de cam toate personajele. Ceva îmi spune că vara mea va fi ocupată non-stop cu jocul ăsta.


Și ultima chestie din postare: două stickere și un cartonaș, cu artă pentru cartea Simon vs the Homo Sapiens Agenda, și semnate de autoare. A fost un fel de giveaway/concurs pe site-urile autoarei, și atâta timp cât făceai ceva să-ți arăți iubirea față de cartea de față, primeai un mic pachet din partea lui Becky Albertalli. Eu am scris un fanfiction, pe care-l puteți citi aici. 

Am revenit oficial. Bună!